Remy Meier , Irina Grecu

rezumat

Tabloul clinic al pancreatitei acute variazǎ de la forme uşoare sau moderate, pânǎ la forme severe, însoţite de complicaţii locale şi  sistemice. Aproximativ 80% dintre pacienţi prezintǎ forme uşoare, cu o mortalitate < 1%.
Mortalitatea creşte însǎ pânǎ la 20% dacǎ boala progreseazǎ spre pancreatitǎ severǎ, necroticǎ. Apariţia şi progresul tulburǎrilor nutriţionale pe parcursul evoluţiei lungi şi complicate a pancreatitei acute severe pot avea consecinţe fatale, în special dacǎ este vorba despre un pacient cu malnutriţie preexistentǎ. Faimosul şi tradiţionalul concept al “repausului digestiv” nu mai este de actualitate. Patru principii guverneazǎ managementul nutriţional al pacientului cu pancreatitǎ acutǎ:

1. tulburǎrile metabolice trebuie corectate printr-un un aport adecvat de nutrienţi;
2. complicaţiile iatrogene trebuie evitate (în special cele legate de hiperalimentaţie);
3. secreţia pancreaticǎ trebuie stimulatǎ cât mai puţin posibil;
4. SIRS trebuie atenuat cât mai mult posibil.

Nu existǎ evidenţe în literaturǎ cǎ suportul nutriţional agresiv are beneficii la pacienţii cu pancreatitǎ acutǎ uşoarǎ sau medie. În aceastǎ formǎ de boalǎ, suportul nutriţional precoce poate fi important la pacienţii cu malnutriţie preexistentǎ, sau la pacienţii la care reluarea  alimentaţiei orale este întârziatǎ. Aceastǎ teorie nu a fost însǎ demonstratǎ în studii clinice pânǎ acum.