Refacerea volumului intravascular, prin administrarea adecvată de soluţii de repleţie reprezintă “cheia” succesului în terapia pacientului critic. Soluţiile de repleţie volemică se pot împărţii în două categorii: cristaloizi şicoloizi, pentru fiecare categorie existând numeroase variante cu utilizare în practica curentă. În mod ideal alegerea unei soluţii de repleţie volemică trebuie să se bazeze pe punerea în balanţă a riscurilor şi beneficiilor potenţiale. La nivel microvascular, răspunsul inflamator sistemic, ce apare în mod caracteristic în afecţiunile critice, se asociază cu creşterea permeabilităţii vasculare şi formarea de edeme tisulare, creşterea activării neutrofilelor I a aderenţei acestora la endoteliu, modificarea echilibrului fluido-coagulant în consecinţă. Soluţia de repleţie “ideală” ar trebuie ca, pe lângă refacerea volemiei, să asigure şi modularea efectelor la nivel vascular ale inflamaţiei, deoarece pot influenţa interacţiunea dintre elementele figurate şi endoteliu. Cristaloizii uzuali sunt soluţii de obicei hipercloremice (hipercloremie absolută sau relativă) şi pot induce acidoză metabolică, pot avea efecte proinflamatorii şi procoagulante.
Cuvinte cheie: resuscitare volemică, cristaloizi, coloizi
Revista Română de Nutriţie Clinică (2008) 3, 113-117