Incidenţa şi prevalenţa crescută a malnutriţiei la pacienţii hemodializaţi (HD), ca şi implicarea acesteia în morbi-mortalitate, fac ca depistarea şi tratarea acesteia să reprezinte o măsură importantă de creştere a duratei şi calităţii vieţii acestor pacienţi.
Am efectuat un studiu transversal pe 103 pacienţi HD cronic (54F/49B; vârsta medie 54,5±12 ani; 52% nefropatii glomerulare, 0% nefropatie diabetică; durata medie a tratamentului prin hemodializă 8.95±6.9 ani; 36% durată HD >10 ani ; 98% HD pe FAV native; Skt/v mediu 1.45±0.3 ), cărora le-a fost aplicat un chestionar derivat din ADAT pentru evaluarea apetitului, în paralel cu ancheta alimentară pe 24 de ore şi evaluarea stării de nutriţie prin măsurători antropometrice, biochimice şi scoruri globale subiective.
Statusul nutriţional la pacienţii investigaţi a fost bun. 70% dintre pacienţi au avut un scor A la aprecierea subiectivă globală a stării de nutriţie şi numai 30% au avut semne de inflamaţie (PCR > 5mg/l). Durata în HD influenţează în sens negativ statusul nutriţional.
Ancheta alimentară a evidenţiat un aport adecvat proteic, un aport mai redus caloric şi un aport mai mare de sare, apă şi fosfaţi faţă de cele recomandate de ghidurile actuale. 80% din pacienţii au raportat un apetit bun/foarte bun.
Sindromul inflamator pare să fie cauza principală a scăderii apetitului şi a aportului alimentar la populaţia studiată.
În condiţiile unei HD eficiente şi a unui aport alimentar adecvat, statusul nutriţional este bun. La o populaţie cu durata lungă în HD cu impact nutriţional, depistarea şi tratarea surselor de inflamaţie reprezintă o măsură importantă de creştere a apetitului şi a aportului alimentar, cu implicaţii nutriţionale şi implicit prognostice pozitive.
Revista Română de Nutriţie (2006) 2, 146–154