Roxana Vadan , Iuliana Parvulescu , Cristian Gheorghe , Liana Gheorghe , Mihaela Badea , Mircea Diculescu

rezumat

Premize. Pacienţii cu pancretită cronică sunt supuşi unui risc crescut de malnutriţie datorită malabsorbţiei secundare insuficienţei pancreatice exocrine, restricţiilor alimentare, durerilor postprandiale ce limitează aportul alimentar, etilismului cronic.
Obiective. Studiul nostru a urmărit evaluarea prevalenţei şi factorilor de risc ai malnutriţiei la pacienţii cu pancreatită cronică.

Metode. Pacienţii diagnosticaţi in CGEH Fundeni cu pancreatită cronică în perioada Ianuarie 2004-Ianuarie 2006 au fost studiaţi retrospectiv. Au fost notate: vârsta la diagnostic, durata afecţiunii, etiologia acesteia, simptomele, prezenţa consumului activ de etanol. Pentru fiecare pacient a fost calculat IMC (indicele de masă corporală) iar malnutriţia a fost definită ca uşoară pentru IMC 19-20 kg/m2, moderată dacă IMC 18-19 kg/m2 şi severă (caşexie) dacă IMC <18 kg/m2.

Rezultate. 214 pacienţi au fost incluşi în studiu, 14.48% femei şi 85.52% barbaţi, cu o vârstă medie la diagnostic de 48.77+/-2.32 ani. Etiologia pancreatitei a fost: etanolică la majoritatea pacienţilor (75.7%), obstructivă la 12.14%, datorită dislipidemiei la 5.6% şi idiopatică la 6.54%. În grupul studiat, 40.7% dintre pacienţi au fost malnutriţi, din care 21.5 % prezentau malnutriţie uşoară, 10.7% malnutriţie moderată iar 8.4% erau sever malnutriţi. Consumul activ de etanol s-a corelat semnificativ cu prezenţa malnutriţiei.

Concluzie. Malnutriţia este frecvent întâlnită la pacienţii cu pancreatită cronică. Datorită impactului negativ al acesteia asupra prognosticului pacienţilor, mai ales a celor ce necesită intervenţii chirurgicale, terapia nutritională trebuie să ocupe un loc important în managementul pacienţilor cu pancreatită cronică.