Răzvan Stoian , Izabela Argăseală

rezumat

Introducere. Progresele facute în tratamentul cancerului gastric sunt rezultatul strategiilor de abordare terapeuticǎ multimodalǎ şi de participare, atât a pacienţilor cât şi a medicilor, la trialurile clinice efectuate în ultimii ani. În mod curent s-a demonstrat cǎ existǎ unele arii care meritǎ explorate în vederea îmbunǎtǎţirii tratamentului cancerului gastric, una dintre acestea fiind şi evaluarea statusului nutriţional asociatǎ unei terapii nutriţionale corespunzatoare.

Scopul studiului. Evaluarea statusul nutriţional perioperator, a IMC-ului şi a aportului de alimente la pacienţii cu neoplasm de pol gastric superior supuşi intervenţiilor chirurgicale, împreunǎ cu determinarea existenţei unei corelaţii între aceşti parametrii şi evoluţia pacienţilor.

Material si metoda. Pe baza unui studiu observaţional, lucrarea şi-a propus urmǎrirea in dinamica, de la internare, a unui lot de 47 pacienţi, diagnosticaţi cu neoplasm gastric cu localizare polarǎ superioarǎ, operaţi în clinica de chirurgie în perioada 2004-2007, pentru a stabili o corespondenţǎ între IMC, parametrii de laborator şi evoluţia pacienţilor.

Rezultate. S-a urmarit evaluarea statusului nutritional la internare si in dinamica. Nivelul seric de albuminǎ preoperatorie a fost mai mare la pacienţii cu IMC > 20kg/m2 (4,3mg/dl valoare medianǎ) comparativ cu pacienţii cu IMC < 20kg/m2 (3,4mg/dl valoare medianǎ), dar nu s-a putut stabili existenţa unei corelaţii între nivelul acesteia şi morbiditatea postoperatorie (p = 0,877).

Concluzii. Înaintea oricǎrei intervenţii chirurgicale este importantǎ pregǎtirea preoperatorie a pacienţilor, pentru a minimaliza cât mai mult complicaţiile postoperatorii, majoritatea pacienţilor diagnosticaţi cu neoplam de pol gastric superior fiind malnutriţi în momentul internarii. Intervenţiile chirurgicale au impact asupra organismului prin alterarea funcţiei digestive, malabsorbţia nutrienţilor, hiperglicemie, tulburǎrile hidroelectrolitice, deficitele de minerale şi oligoelemente, posibilitatea apariţiei fistulelor la nivelul anastomozelor, dar este dovedit faptul ca
reduc mortalitatea şi morbiditatea la pacienţii cu neoplasm de pol superior gastric.