rezumat

Anumite tipuri de neoplazii şi stadii ale bolii se asociază cu un mare risc nutriţional. Coroborând datele referitoare la diagnostic, prognostic şi terapiile anticipate se obţin informaţii despre riscul apariţiei malnutriţiei. Evaluarea nutriţională la copiii cu patologie oncologică trebuie efectuată sistematic. Nutriţia orală voluntară este indicată la copiii cu funcţie digestivă normală, a căror boală malignă este în stadiu incipient, sau se află în remisiune şi urmează terapie de menţinere a acesteia. Nutriţia enterală (EN) este benefică în perioada chimioterapiei/radioterapiei intensive, în special la pacientul malnutrit şi/sau cu refuz alimentar oral total. Nutriţia parenterală (PN) se recomandă cu precădere la copiii cu malignităţi, malnutriţi sau cu risc nutriţional crescut, la care tractul gastrointestinal este nefuncţional. Ea poate fi asociată cu EN, sau reprezintă singura cale de nutriţie pe o perioada determinată, în special pe durata terapiei antitumorale intensive. Suportul nutriţional specializat (SNS) perioperator poate fi benefic la pacienţii cu malnutriţie protein-calorică moderată sau severă dacă se administrează între 7-14 zile preoperator. EN este de preferat în toate situaţiile când este posibil. În stadiul terminal al bolii, nutriţia clinică
nu poate schimba evoluţia. Folosirea SNS trebuie evaluată în raport cu beneficiile şi este rar indicată.