Nutritia parenterala este folosita ca tratament la copii ce nu pot fi hraniti in totalitate oral sau enteral, de exemplu datorita disfunctiei intestinale severe [1]. Aceasta din urma apare cand tractul gastro-intestinal nu poate ingera, digera sau absoarbe suficienti macronutrienti si/sau apa si electroliti pentru a mentine homeostazia si pentru a asigura cresterea. Copiii difera de adulti prin faptul ca aportul de hrana trebuie sa furnizeze suficienti nutrienti nu numai pentru mentinerea tesuturilor organismului, dar si pentru crestere. Acest lucru este valabil mai ales la sugari si adolescenti, perioade de crestere extreme de rapida. In aceste perioade, copiii sunt extrem de sensibili la restrictia de energie, datorita necesarului energetic bazal si anabolic ridicat.
Revista Română de Nutriţie (2007) 3, 150–153