rezumat

Aportul energetic trebuie să acopere nevoile nutriţionale ale pacientului (rata metabolică bazală, activitatea fizică, creşterea şi corecţia malnutriţiei preexistente), inclusiv suportul funcţiilor anabolice [1]. Un aport energetic excesiv poate duce la hiperglicemie, creşterea depozitelor de grăsime, steatoza hepatica şi alte complicaţii [2]. Pe de altă parte, un aport scăzut poate duce la malnutriţie, răspuns
imun inadecvat şi tulburari de creştere [3]. În general, sugarii au nevoie de mai multe calorii când sunt hrăniţi enteral decât atunci cand primesc nutritie parenterala. Aportul energetic poate fi împărţit în calorii provenite din proteine şi calorii non proteice (carbohidraţi, lipide). Teoretic, necesarul energetic poate fi calculat pe baza caloriilor nonproteice, aportul proteic fiind calculat numai pentru formarea de noi
ţesuturi şi reînoirea acestora, şi nu ca sursă de energie. Însă, deoarece recomandarile privind necesarul energetic la copii de obicei includ contributia proteinelor la consumul energetic total, cele mai multe afirmaţii din acest capitol vor include atît proteinele cât şi carbohidraţii