rezumat

Produsele de nutriţie parenterală nu conţin în mod obişnuit fier, acesta nefiind o componentă a amestecurilor de oligoelemente comercializate frecvent. Nu există recomandări exacte privind conţinutul optim de fier în produsele de nutriţie parenterală, administrarea de fier intravenos fiind încă o problemă actuală. Una dintre preocupările majore rămâne supradozarea de fier. Administrarea parenterală de fier şuntează controlul homeostatic al absorbţiei gastrointestinale a acestuia, putând astfel provoca supradozare de fier. A fost raportată acumularea de fier la copiii care au primit nutriţie parenterală prelungită. Într-un studiu ce a cuprins 30 de copii cu vârste între 1 şi 18 ani ce au primit sulfat de fier 100μg/zi timp de 43 luni, la 12 copii s-a evidenţiat supraîncărcare hepatică de fier. Concentraţia de feritină a fost > 800 ng/ ml la 8 copii (>1100 ng/ml la 5 dintre ei) şi s-a corelat cu durata nutriţiei parenterale. Gradul de depunere a fierului în hepatocite sau în celulele Kupffer a fost mai pronunţat la copiii cu concentraţie mai mare de feritină [1]. De aceea, statusul fierului trebuie monitorizat cu atenţie la copiii care primesc nutriţie parenterală îndelungată, prin măsurarea feritinei serice, iar suplimentarea de fier trebuie întreruptă dacă feritina este crescută. Deşi Ben-Hariz şi colab. [1] au sugerat înjumătăţirea aportului de fier la concentraţii ale feritinei de peste 500 ng/ml şi intreruperea totală la concentraţii de peste 1000 ng/ml, aceste concentraţii reprezintă probabil doar o slabă margine de siguranţă. Acesta este un argument posibil pentru a micşora suplimentarea de fier chiar la concentraţii mai mici ale feritinei serice.