În cazul copiilor, ca şi la pacienţii adulţi, nutriţia parenterală totală sau complementară pe termen lung este necesară pentru menţinerea statusului nutriţional, atunci când alimentaţia orală sau enterală nu asigură nevoile protein-calorice, în special în cazul unor boli ce alterează funcţia digestivă. Atunci când un copil nu necesită spitalizare, dar este dependent de nutriţia parenterală (PN), o alternativă o reprezintă nutriţia parenterală la domiciliu (HPN), recunoscută ca cea mai buna opţiune pentru creşterea calităţii vieţii acestor copii şi a familiilor lor, supuse constrângerilor bolii.
Revista Română de Nutriţie Clinică (2007) 4, 223–227