Anemia este o patologie frecvent întâlnită în stările critice. Etiologia anemiei este multifactorială, incluzând pierderi aparente sau oculte de sânge, scăderea producţiei de eritrocite datorită scăderii sintezei de eritropoetină endogenă şi scăderea răspunsului celulelor erirtopoetice la eritropoetină. Un rol central în patogenia anemiei îl joacă tulburările metabolismului fierului. Procesele inflamatorii se asociază cu nivele scăzute serice ale fierului şi transferinei şi nivele crescute de feritină. Mecanismele de alterare a metabolismului fierului in inflamaţie sunt complexe, dar scopul final este deprivarea bacteriilor de fier, element esenţial pentru creşterea bacteriană. Pacienţii cu anemie în cursul stărilor inflamatorii pot avea depozite normale de fier, dar deficit funcţional al fierului (incapacitatea de a utiliza eficient fierul pentru eritropoeză). Deficitul funcţional al fierului este frecvent asociat anemiei la pacientul de terapie intensivă şi poate fi un marker al severităţii stării critice. Mai multe studii evaluează eficacitatea şi riscurile administrării orale sau intravenoase a fierului la pacientul critic.
Revista Română de Nutriţie (2006) 1, 41–44