Pacientul ars reprezintă o particularitate prin fiziopatologia aparte şi unică a acestei injurii. Mortalitatea şi morbiditatea acestei categorii de pacienţi continuă să fie extrem de ridicată. Un mare progres în creşterea supravieţuirii acestor pacienţi l-a marcat înţelegerea necesităţilor extrem de mari de lichide de resuscitare, imediat după momentul traumatic (până la zeci de litri în primele 24 de ore). Ceva mai târziu, s-a ajuns la recunoaşterea importanţei nutriţiei la aceşti pacienţi, acoperirea necesităţilor energetice extrem de mari şi iniţierea nutriţiei enterale precoce (în mai puţin de 6 ore de la injurie) scăzând semnificativ morbiditatea şi mortalitatea. Achiziţiile recente ale terapiei nutriţionale ale pacientului ars sunt în domeniul imunologiei, diversele suplimente alimentare încercând să prevină sau măcar să minimalizeze declinul imun al pacientului ars şi să favorizeze vindecarea plăgilor. Există încă numeroase controverse în această arie, dar studii numeroase au demonstrat efectul benefic al suplimentării cu glutamină sau percursorii săi (ornitn-ά ketoglutarat), arginină, acizi graşi ω-3, oligoelemente de tipul cuprului, seleniului, zincului, anumite vitamine (C, E).
Revista Română de Nutriţie Clinică (2008) 2, 81–84