rezumat

Scopul acestei recenzii este de a descrie metabolismul şi funcţiile albuminei şi de a revizui evidenţele clinice conform cărora administrarea acesteia are beneficii în practică. De asemenea, se va explica de ce infuzia de albumină nu ameliorează prognosticul în majoritatea bolilor în care a fost studiată.
Este cunoscut faptul că albumina acţionează ca proteină de legătură (ligand) şi ca agent oncotic. Cercetări recente au arătat că albumina acţionează şi ca “gunoier” (scavenger), ceea ce duce la oxidarea acesteia. Este probabil faptul că acest proces compromite funcţia albuminei şi conduce la degradarea sa. În condiţii de boală, procesul este şi mai rapid, conducând la “îmbătrânirea” prematură a albuminei.
În bolile cronice, infuzia de albumină nu ameliorează prognosticul clinic, în ciuda creşterii presiunii oncotice. Nu s-a dovedit superioară coloidelor non-proteice sau cristaloidelor în tratamentul hipovolemiei acute, cu una sau două excepţii (insuficienţa hepatică, posibil şi în infarctul cerebral). O explicaţie potenţială ar fi că albumina artificială nu posedă calităţile oxidative pe care le are albumina proaspăt sintetizată în organism.
Concluzii. Infuzia de albumină artificială nu şi-a dovedit vreun beneficiu clinic în majoritatea bolilor acute şi cronice, cu doar câteva excepţii, în hipovolemia acută (de ex. post-paracenteză). Studiile viitoare vor trebui să demonstreze dacă infuzia de albumina proaspăt sintetizată, neoxidată, are influenţă asupra prognosticului.

Cuvinte-cheie: albumină, infuzie de albumină, proteina ligand, hipoalbuminemie, presiune oncotică, stres
oxidativ, gunoier.