Rodica Badeti , Daniela Damian

rezumat

Vitaminele sunt substanţe indispensabile, cu rol în sinteza proteinelor, în procesul de creştere şi în metabolismul celular (intră în componenţa enzimelor). În general, nu pot fi sintetizate de organism în cantităţi adecvate, sursa fiind alimentele de origine animală sau vegetală. Vitaminele liposolubile, B12 şi B9 pot fi depozitate, restul de vitamine hidrosolubile sunt în cantităţi neglijabile, necesitând aport zilnic. Conţinutul vitaminic este dependent de vârstă, statusul clinic al copilului, constituţia genetică, aport şi rezerve. Deficitele vitaminice dobândite sau induse genetic vor determina scăderea nivelului seric sau tisular al acestora, cu apariţia progresivă a manifestărilor clinice
şi a anomaliilor biochimice.
Oligoelementele sunt substanţe anorganice prezente în cantităţi minime (mai puţin de 0,01% din greutatea corpului), esenţiale în procesele metabolice şi fără valoare energetică. Din cele 27, doar 10 sunt considerate “esenţiale” la copil: fierul, zincul, cuprul, fluorul, iodul, seleniul, manganul, cromul, molibdenul, cobaltul. Concentraţiile serice şi tisulare sunt supuse unor variaţii induse de factori de mediu (sol, atmosferă) şi de factori intrinseci (stres, status clinic, medicamente). Deficitele sunt importante în perioada de creştere şi dezvoltare a copilului; ele diminuă unele funcţii biochimice, determinînd apariţia unor disfuncţii nespecifce-metabolice, imune, mentale şi, în final, a bolii.
Vitaminele şi oligoelementele sunt indispensabile vieţii, iar carenţa acestora (prin consum exagerat, aport insuficient, tulburări de absorbţie sau de metabolizare) va avea impact asupra funcţionalităţii organismului copilului.

Cuvinte cheie: vitamine, oligoelemente, nutriţie, copil.