Gabriel Constantinescu , Cristian Balahura , Eugen Crăciun

rezumat

Obiectivul lucrării este evaluarea indicaţiilor de montare, a tehnicii endoscopice, a eficienţei clinice şi a complicaţiilor acestui procedeu de dezobstrucţie endoscopică, atât biliară, cât şi duodenală.

Speranţa de viaţă a pacienţilor cu neoplazii nerezecabile s-a îmbunătăţit odată cu utilizarea noilor tehnici de chimioterapie şi radioterapie. Aceasta a dus însă şi la creşterea frecvenţei apariţiei unor complicaţii tardive ale bolii printre care se numără şi stenozele duodenale sau ale tractului biliar. Soluţii paliative pentru aceste complicaţii sunt necesare pentru a se putea relua terapia oncologică şi a se îmbunătăţi calitatea vieţii pacientului.

Stentarea endoscopică fost propusă ca soluţie paliativă la bolnavii care nu au indicaţie operatorie. Este evident că restaurarea alimentaţiei pe cale naturală este un avantaj cert în special pentru calitatea vietii pacientului; în acelaşi timp dezobstrucţia biliară are şi efecte biologice şi psihologice favorabile. Chiar dacă costurile dispozitivelor sunt relativ mari, mininvazivitatea tehnicii este un argument care face ca stentarea să fie şi din punct de vedere economic mai “rentabilă” decât o intervenţie chirurgicală efectuată pentru acelasi scop. Lucrarea inventariază cazurile care au ca primă fază obstrucţia biliară şi în a doua fază cea digestivă. Deşi literatura discută şi despre stentarea concomitentă, biliară şi digestivă într-un singur timp, latura economică a procedeului impune o abordare secvenţială astfel: întâi protezarea biliară şi dacă se ajunge la obstrucţie digestivă - protezarea digestivă. Este evident că dacă întâi apare obstrucţia digestivă, protezarea biliară se poate efectua doar prin tehnici speciale, laborioase. Dintr-un anumit punct de vedere, abordarea etapizată face ca intervenţiile şi costurile să fie minime şi secvenţiale. Peste jumătate din pacienţi ajung la finalul bolii fără să aibă aibă nevoie de stentare enterală.