Obiectivul lucrării este evaluarea indicaţiilor de montare, a tehnicii endoscopice, a eficienţei clinice şi a costurilor pentru stentarea esofagului şi a duodenului. Este o notorietate de statistică medicală faptul că malignităţile tubului digestiv superior sunt o patologie frecventă. Atunci când îmbracă o alură obstructivă, condiţia clinică impune măsuri de restaurare a permeabilităţii tubului digestiv, necesare aplicării terapiilor oncologice, dar şi creşterii calităţii vieţii. Stentarea esofagului, dar şi a duodenului sau intestinului subţire proximal sunt manopere relativ rapide, în condiţiile în care riscul unor complicaţii este absolut acceptabil în varianta utilizării stenturilor expandabile. Este evident că restaurarea alimentaţiei pe cale naturală este un avantaj cert, în special pentru calitatea vieţii pacientului. Chiar dacă costurile dispozitivelor sunt relativ mari, uşurinţa tehnicii şi timpul scurt de spitalizare sunt condiţii care fac ca stentarea să fie şi din punct de vedere economic mai “rentabilă” decât o intervenţie chirurgicală efectuată pentru acelaşi scop.
Revista Română de Nutriţie (2006) 3, 257–264