Introducere. Neoplasmele orofaringelui au un impact negativ asupra statusului nutriţional al pacienţilor, fie prin simptomatologia asociată acestora (disfagie, odinofagie) care interferă cu aportul alimentar oral, fie prin caşexia asociată sindromului caşexie-anorexie, fie datorită efectelor tratamentului complex antitumoral. Aportul nutriţional perioperator pe cale enterală este astfel necesar la toţi pacienţii cu această patologie. Alegerea căii de administrare a produselor de nutriţie are însă particularităţi în funcţie de caz.
Material şi metodă. Este prezentat cazul unui pacient cu neoplasm orofaringian, stadiul III şi ciroză hepatică decompensată vascular (varice esofagiene), internat în vederea tratamentului chirurgical. Evaluarea nutriţională la internare a arătat că nu este nevoie de nutriţie preoperatorie. Postoperator, nutriţia s-a realizat pe sondă nazogastrică. Cu toate ca postoperator pacientul şi-a suprimat sonda nazogastrică, s-a optat într-o primă etapă la administrarea produselor de nutriţie pe cale orală, ulterior însă, datorită complicaţiilor survenite, se reintroduce sonda nasogastrică.
Rezultate. Cu toate că pacientului i s-a introdus de două ori sonda nazogastrică, nu a apărut sângerare din varicele esofagiene. Reluarea precoce a alimentaţiei orale s-a soldat cu apariţia de complicaţii, respectiv fistulă la local suturii primare.
Concluzii. Prezenţa varicelor esofagiene nu contraindică introducerea sondei nasogastrice. Nutriţia orală postoperatorie precoce la pacienţii cu intervenţie chirurgicală pe tractul aero-digestiv superior este grevată de apariţia de complicaţii.
Revista Română de Nutriţie Clinică (2008) 2, 95–98