Chr. Loser , G. Aschl , X. Hebuterne , E.M.H. Mathus-Vliegen , M. Muscaritoli , Y. Niv , H. Rollins , P. Singer , R.H. Skelly

rezumat

De la raportarea montării primei PEG în 1980 de către Gardner şi Ponsky, procedura în sine a fost modificată/îmbunătăţită în repetate rânduri.

În prezent metoda percutană a înlocuit gastrostoma chirurgicală (Witzel, Stamm, Janeway) asociată unor complicaţii postintervenţionale frecvente. Plasarea  unui tub PEG/PEJ este relativ simplă, sigură şi bine tolerată de către pacienţi. În prezent există o gamă largă de preparate nutriţionale ce pot fi administrate pe această cale.

Sondele PEG mai noi, confecţionate din poliuretan şi cauciuc siliconat, sunt uşor de inserat şi bine tolerate, iar clinicienii au la dispoziţie un spectru larg de formule de nutriţie enterală adaptate patologiei pacienţilor.

Datorită acestor avantaje, nutriţia PEG a devenit rapid o practică de rutină în toată lumea şi este categoric alegerea optimă pentru pacienţii care necesită  nutriţie enterală pe termen mediu-lung. S-au realizat recent o serie de studii asupra beneficiilor/riscurilor acestei metode. În 25 de ani de experienţă, atitudinea privind indicaţiile clinice de montare PEG a suferit importante schimbări – de la folosirea pentru pacienţi aflaţi în stări terminale de malignitate (atitudine dezavuată în ziua de azi, având în vedere tardivitatea gestului terapeutic pentru asigurarea unui comfort în sensul creşterii calităţii vieţii) – până în prezent când concepţia privind indicaţiile clinice, aspectele etice şi contraindicaţiile PEG s-a schimbat radical.

Principalul scop al montării PEG rămâne menţinerea/ameliorarea statusului nutriţional şi a calităţii vieţii, iar stările terminale sau demenţa avansată sunt considerate contraindicaţii.

În încercarea de a elabora protocoale clinice aplicabile pentru nutriţia enterală a adulţilor şi copiilor, ESPEN a solicitat o abordare multidisciplinară (nutriţionişti, gastroenterologi, generalişti, personal mediu, etc.).